1 minut

Intel are un infografic interesant despre ce se întîmplă pe Internet într-un singur minut. Cîteva exemple:

  • Un trafic de 639 800 GB
  • 6 milioane de accesări Facebook
  • 2 milioane de căutări pe Google
  • 30 de ore de video uploadate pe YouTube
  • 204 milioane de e-mailuri sînt trimise

Pînă în 2015 numărul dispozitivelor conectate se va dubla.

 

Proxy Baptism Reloaded

Pomeneam nu demult de obiceiul mormonilor de a se boteza pentru cei morți. Pesemne din pricina lui Mitt Romney (mormon, republican, posibil candidat prezidențial în US) subiectul se bucură de popularitate în presă.

Aflăm astfel că deși nu-i mort încă, Elie Weisel e considerat pregătit să fie botezat postum. Cum lucrul s-a aflat și cei vii încă mai au posibilitatea să protesteze, istoria a fost o lovitură de imagine pentru mormoni în general și pentru Romney în special, pentru că nu face să-i superi pe evrei în an electoral).

Pe de altă parte, sfinții ultimelor zile speră să recupereze la capitolul imagine, revendicîndu-l (nici mai mult nici mai puțin decît) pe Gandhi. Care probabil ar rîde și i-ar ierta. Pentru că, vorba lui: „dacă nu aș fi avut simțul umorului, m-aș fi sinucis de mult”.

Moaștele unui sfînt secular

Pe 15 februarie e sărbătorit Sf. Galileo Ereticul, mărturisitor al heliocentrismului și unul din părinții științei moderne.

Mulțumită intuiției sale de strălucit fizician și bazîndu-se pe argumente diferite, Galileo, care practic a descoperit metoda experimentală, a înțeles de ce doar soarele poate funcționa ca centru al lumii, așa cum o cunoșteau ei atunci, ca sistem planetar. Eroarea teologilor vremii, atunci cînd susțineau centralitatea Pămîntului, a fost credința că înțelegerea noastră asupra structurii lumii fizice este cumva impusă de sensul literal al Sfintei Scripturi…

– Papa Ioan Paul al II-lea, L’Osservatore Romano N. 44 (1264) – Noiembrie 4, 1992

Cum tot e la modă copierea comportamentului religios în lumea seculară, propun spre venerare degetul mijlociu de la mîna dreaptă a sfîntului, așa cum poate fi văzut la Museo Galileo din Florența.

Mai multe despre istoria degetului aici. Despre el și povestea lui am aflat acum cîțiva ani din cartea lui Peter Atkins, Amprenta lui Galileo – Cele 10 mari idei ale științei. Pe care v-o recomand, deși nu-i o lectură ușoară. Sau poate tocmai de-aia.

E pur si muove. (în loc de amin) 🙂

(De unii) nici mort nu scapi!

Dacă nu învie morţii nicidecum, de ce se mai botează ei pentru cei morţi? (1 Corinteni 15:29)

Trăim vremuri de criză, și nu doar în plan material. Cum cei vii nu prea mai răspund bine la diversele strategii de evanghelizare și în consecință numărul de botezuri e în scădere, unii au descoperit că morții sînt mult mai maleabili din acest punct de vedere. La cît de acerbă e competiția pentru titlul „denominațiunea cu cea mai mare/rapidă creștere”, chiar mă mir că practica nu a fost adoptată mai larg. Deocamdată.

Așa se face că poate știi ce ești cînd mori, dar nu știi niciodată ce-o să fii cînd/dacă te trezești.

Mai multe despre botezul pentru morți puteți citi aici.

Inimioare sau creierași? – despre dragoste ca formulă chimică

Valentine’s Day. Pentru cine s-a săturat de dulcegăriile aferente, propun spre dezintoxicare o perspectivă demitologizantă.

Love is in the brain.

As you cuddle with your mate your brain receives a comforting surge of oxytocin, reinforcing your feelings of attachment. More intimacy gives your pleasure centers a shot of dopamine, strongly reinforcing the behavior. Your brain becomes increasingly bathed in dopamine, serotonin, and other hormones and  neurotransmitters, resulting in a suite of physiological and behavioral responses evolved to maximize the probability of inserting your genes into the next generation.

Pomul cunoștințelor

Nu o dată mi-a fost dat să aud despre cum m-a „stricat” pe mine școala și lectura anumitor cărți. Între altele, desigur. Am citit azi un articol care mi-a adus aminte de reproșul ăsta. LifeWay a făcut un sondaj printre pastorii (neo)protestanți americani (1000 au răspuns la întrebări) cu privire la creație / evoluție, Adam și Eva și vîrsta pămîntului. Cam asta e starea națiunii:

Se putea și mai rău. Să spun drept, pentru cine cunoaște cît de cît creștinismul nord-american contemporan, sondajul ăsta nu aduce mari surprize. Merită însă să citiți articolul care detaliază rezultatele ca să vedeți ce diferență face vîrsta, educația, mărimea bisericii păstorite sau zona geografică în care se află. Și desigur, dacă se consideră evangelical, sau doar mainline.

Uimitor ce salt la cei cu graduate degree. De fapt, depinde de unde privești. Alții s-ar lamenta cum îi corupe educația pe pastori. Se confirmă astfel dictonul care bîntuie prin unele zone ale neo-protestantismului (cel puțin în varianta lui românească): dacă vrei să ai copii / tineri (sau pastori în cazul de față) „credincioși”, ține-i departe de școală.

A new church is born

Haaaaalleeeelujah!

În cele din urmă, la a treia încercare (de unde se vede cît de importantă e perseverența atunci cînd credința îți este pusă la test), Biserica Kopimistă a fost recunoscută oficial în Suedia.

Simbolurile ei sacre, CTRL+C CTRL+V, sînt atît de larg folosite încît s-ar putea ca mulți să constate cu stupoare că sînt kopimiști de-o viață și habar n-aveau.

„For the Church of Kopimism, information is holy and copying is a sacrament. Information holds a value, in itself and in what it contains and the value multiplies through copying. Therefore copying is central for the organisation and its members,” zice fondatorul.

Amen.