1 minut

Intel are un infografic interesant despre ce se întîmplă pe Internet într-un singur minut. Cîteva exemple:

  • Un trafic de 639 800 GB
  • 6 milioane de accesări Facebook
  • 2 milioane de căutări pe Google
  • 30 de ore de video uploadate pe YouTube
  • 204 milioane de e-mailuri sînt trimise

Pînă în 2015 numărul dispozitivelor conectate se va dubla.

 

Proxy Baptism Reloaded

Pomeneam nu demult de obiceiul mormonilor de a se boteza pentru cei morți. Pesemne din pricina lui Mitt Romney (mormon, republican, posibil candidat prezidențial în US) subiectul se bucură de popularitate în presă.

Aflăm astfel că deși nu-i mort încă, Elie Weisel e considerat pregătit să fie botezat postum. Cum lucrul s-a aflat și cei vii încă mai au posibilitatea să protesteze, istoria a fost o lovitură de imagine pentru mormoni în general și pentru Romney în special, pentru că nu face să-i superi pe evrei în an electoral).

Pe de altă parte, sfinții ultimelor zile speră să recupereze la capitolul imagine, revendicîndu-l (nici mai mult nici mai puțin decît) pe Gandhi. Care probabil ar rîde și i-ar ierta. Pentru că, vorba lui: „dacă nu aș fi avut simțul umorului, m-aș fi sinucis de mult”.

Cum să ai o discuție rațională

Am avut și eu zilele mele (poate anii?) de implicare activă pe forumuri și bloguri, în lungi și obositoare dispute, a căror singură miză (îmi pare acum) era orgoliul celor implicați. Unele din principiile expuse în imaginea de mai jos le-am înțeles sau descoperit singur în timp. De-asta de la o vreme mă angajez foarte rar în discuții contradictorii și de cele mai multe ori renunț după primele schimburi de replici. Am învățat (the hard way) inutilitatea încercărilor de a ajunge la o oarecare înțelegere cu oameni care sînt fixați în ideile lor (fază prin care am trecut și eu, dar pe care alții nu par s-o depășească vreodată). Imuni la argumente, ei nu dialoghează. Țin discursuri. Sau predici, după caz. Cu cît înțelegi asta mai repede, cu atît mai puțin timp si energie risipești (mai ales pe internet).

de aici.

Grosimea pămîntului

De la o vreme pămîntul are în jos
osul bunicului meu cel mai frumos
şi mai jos de jos el are
umbra osoasă a strămoşului oarecare.
Unde se sfîrşeşte pămîntul,
în jos, se începe gîndul.
Totul e plin de strămoşi
care ne ţin pe umerii lor victorioşi.
Mă uit la mine, mă uit la tine
şi văd pomii pe care-i vom ţine
crescuţi în pămîntul de deasupra
şi viitor,
care acum e numai nor,
peste trupurile noastre vii
de strămoşi ai celor care vor fi.

Nichita Stănescu

Moaștele unui sfînt secular

Pe 15 februarie e sărbătorit Sf. Galileo Ereticul, mărturisitor al heliocentrismului și unul din părinții științei moderne.

Mulțumită intuiției sale de strălucit fizician și bazîndu-se pe argumente diferite, Galileo, care practic a descoperit metoda experimentală, a înțeles de ce doar soarele poate funcționa ca centru al lumii, așa cum o cunoșteau ei atunci, ca sistem planetar. Eroarea teologilor vremii, atunci cînd susțineau centralitatea Pămîntului, a fost credința că înțelegerea noastră asupra structurii lumii fizice este cumva impusă de sensul literal al Sfintei Scripturi…

– Papa Ioan Paul al II-lea, L’Osservatore Romano N. 44 (1264) – Noiembrie 4, 1992

Cum tot e la modă copierea comportamentului religios în lumea seculară, propun spre venerare degetul mijlociu de la mîna dreaptă a sfîntului, așa cum poate fi văzut la Museo Galileo din Florența.

Mai multe despre istoria degetului aici. Despre el și povestea lui am aflat acum cîțiva ani din cartea lui Peter Atkins, Amprenta lui Galileo – Cele 10 mari idei ale științei. Pe care v-o recomand, deși nu-i o lectură ușoară. Sau poate tocmai de-aia.

E pur si muove. (în loc de amin) 🙂