Proxy Baptism Reloaded

Pomeneam nu demult de obiceiul mormonilor de a se boteza pentru cei morți. Pesemne din pricina lui Mitt Romney (mormon, republican, posibil candidat prezidențial în US) subiectul se bucură de popularitate în presă.

Aflăm astfel că deși nu-i mort încă, Elie Weisel e considerat pregătit să fie botezat postum. Cum lucrul s-a aflat și cei vii încă mai au posibilitatea să protesteze, istoria a fost o lovitură de imagine pentru mormoni în general și pentru Romney în special, pentru că nu face să-i superi pe evrei în an electoral).

Pe de altă parte, sfinții ultimelor zile speră să recupereze la capitolul imagine, revendicîndu-l (nici mai mult nici mai puțin decît) pe Gandhi. Care probabil ar rîde și i-ar ierta. Pentru că, vorba lui: „dacă nu aș fi avut simțul umorului, m-aș fi sinucis de mult”.

(De unii) nici mort nu scapi!

Dacă nu învie morţii nicidecum, de ce se mai botează ei pentru cei morţi? (1 Corinteni 15:29)

Trăim vremuri de criză, și nu doar în plan material. Cum cei vii nu prea mai răspund bine la diversele strategii de evanghelizare și în consecință numărul de botezuri e în scădere, unii au descoperit că morții sînt mult mai maleabili din acest punct de vedere. La cît de acerbă e competiția pentru titlul „denominațiunea cu cea mai mare/rapidă creștere”, chiar mă mir că practica nu a fost adoptată mai larg. Deocamdată.

Așa se face că poate știi ce ești cînd mori, dar nu știi niciodată ce-o să fii cînd/dacă te trezești.

Mai multe despre botezul pentru morți puteți citi aici.