depasit

din acelasi ciclu, parinte pe contrasens:

– am mincat mult. ma doare burtica.

– o sa-ti treaca.

– de ce?

[eu, cu gindul ca tre’ sa ma cobor la mintea lui de trei ani juma]:

– pentru ca in timp o sa ti se goleasca burtica.

[el, sfatos]:

– adica stomacul o sa digere mincarea?

intrebare

oameni buni, cu suflet bun si cu credinta in Dumnezeu, care vreti, care puteti, ajutati un parinte aflat in incurcatura cu raspunsul la o intrebare:

    ce maninca microbii?

      eventual incercati in raspuns sa anticipati si intrebarea care va urma [inevitabil]:

        de ce?

          Urgenta de a fi destepti

          Chiar daca N. Ceausescu se dorea un fel de Kim ir Sen al Balcanilor, Romania comunista nu a putut fi complet izolata de contextul est-european. Dincolo de filtrele propagandei oficiale, informatia despre cele petrecute in Polonia, Ungaria, Cehoslovacia sau RDG ajungea si la urechile romanilor, macar prin emisiunile Europei Libere. Vom fi avut noi putini disidenti (in raport cu miscarile mai ample din tarile „fratesti“), dar asta nu inseamna ca intelectualii romani au dezertat in bloc. Dimpotriva. Prin literatura „esopica“ si arta cripto-crestina, prin felurite actiuni subversive si gesturi de protest (scrisori, contacte cu ziaristi sau diplomati occidentali), am reusit sa demonstram ca stalinismul in costum nord-coreean nu reprezenta, in realitate, visul nostru cel mai scump.

          Din acel timp provine insa complexul ca „nu am avut societate civila“ si corolarul sau, potrivit caruia adevaratul intelectual e acela care se opune „doar“ sistemului totalitar. De indata ce democratia a redevenit posibila, „fostii“ au intors impotriva noastra acest cliseu. Ne-au spus, prin trompetistii lor de serviciu, ca actualul sistem – teoretic opus vechiului sistem – nu mai poate fi contestat. De 17 ani, Esalonul Doi polueaza arena cu fumigena jocului semantic dintre „neutralitate“ si „neutralizare“. Ne invita sa fim echidistanti. Sa stam „deoparte“, mai ales daca o asemenea „optiune“ ne lasa impresia ca raminem „deasupra“. Ne predica vocatia consensului si ne sugereaza exilul intr-un elitism castrator. De cite ori un intelectual – sau o mie de intelectuali – isi exercita dreptul si datoria de a critica starea natiunii, Marii Preoti ai Starii de Fapt ne arunca in obraz sfinta lor indignare.

          Corala de care vorbesc minte monumental. Simuleaza amnezia cel mai rau intentionata. Incearca sa scoata din memoria colectiva rostul tuturor generatiilor intelectuale care au ridicat Romania moderna. Adevarul gol-golut este acela ca, pe urmele lui Titu Maiorescu, Iorga a fost prim-ministru. Ca Eminescu a facut gazetarie politica la greu. Ca Nae Ionescu a influentat societatea anilor ‘30 mai mult decit parlamentul acelor timpuri. Tara noastra a inceput sa insemne ceva in Europa abia dupa ce si-a format (in universitatile apusene) valurile de intelectuali cronic nemultumiti care – de la Scoala Ardeleana pina la promotia lui Mircea Eliade – n-au ostenit sa reactioneze. Au fondat partide si institutii. Le-au populat cu valori. Le-au orientat spre viitor.

          De aceea, sper sa ne fereasca Dumnezeu de triumful ideii ca intelectualii trebuie sa priveasca spectacolul istoriei nationale in tacere, din spatele unui perete de sticla. Nici o societate vie – de la cea americana pina la cea mai recenta democratie baltica – nu se poate dezvolta fara modele, fara inteligenta aplicata, fara batalii la scena deschisa. Normal ar fi ca jurnalistii de profesie sa fie suficient de liberi pentru a nu distorsiona, cu nici un pret, agenda interesului public. Deosebirea „patronala“ dintre „jurnalisti“ si „intelectuali“ este o toxina paralizanta, pe care corpul social are obligatia imunitara de a o respinge, daca nu cumva prefera sa intre in colaps.

          Teodor Baconsky, in Cotidianul

          doua feluri de cunoastere

          despre intilnirea dintre Rumi si Shams :

          Shams intra in incaperea unde Rumi statea inconjurat de discipoli si de carti. Privind spre multimea cartilor il intreaba pe Rumi:

          – Ce sint acestea?

          – Lucruri pe care nu le cunosti.

          Nici nu a sfirsit Rumi de rostit acest raspuns ca o flacara a coborit din cer incendiind instantaneu toate cartile.

          – Ce-a fost asta? intreba Rumi.

          – Un lucru pe care nu-l cunosti.

          aminare

          citeam pe net o lista [neoficiala, un fel de haz de necaz al macuserilor] cu motivele pentru care apple a aminat lansarea os x leopard pina in octombrie.

          l-am retinut pe ultimul:

          „Vista sucks, there’s no need to rush.”