Astăzi, în timp ce priveam pe fereastra apartamentului, am fost martorul unui accident de circulație. Deși în primul moment a părut ceva foarte grav, pînă la urmă ne-am lămurit că toți cei implicați au scăpat nevătămați. Nu ăsta a fost șocul. Ci reacția celor din jur [era ceva lume, zonă circulată]. Imediat după impact, zgomot asurzitor, cioburi și fiare zburînd în toate direcțiile, cîțiva tineri au pornit în grabă către cele două mașini. Ura! mi-am zis, proverbiala indiferență a românului e pe cale de dispariție.
Stupoare. Tinerii și-au scos telefoanele mobile și au început să fotografieze [sau să filmeze] scena. Au tot dat ocol mașinilor vreun minut, apoi s-au întors și au plecat. Între timp, cei din mașini începuseră să se dezmeticească și să iasă din ele singuri, fără vreun ajutor.
Încă nu-mi revin. Dacă cineva moare lîngă el, reflexul românului, primul său gînd, cel dintîi gest de care e capabil, e să scoată mobilul și să filmeze o scenă cool, cu care apoi să se poată lăuda în fața prietenilor. Sau pe YouTube.
Sîntem o nație on-line. De 2000 de ani.
monologhia 