Moaștele unui sfînt secular

Pe 15 februarie e sărbătorit Sf. Galileo Ereticul, mărturisitor al heliocentrismului și unul din părinții științei moderne.

Mulțumită intuiției sale de strălucit fizician și bazîndu-se pe argumente diferite, Galileo, care practic a descoperit metoda experimentală, a înțeles de ce doar soarele poate funcționa ca centru al lumii, așa cum o cunoșteau ei atunci, ca sistem planetar. Eroarea teologilor vremii, atunci cînd susțineau centralitatea Pămîntului, a fost credința că înțelegerea noastră asupra structurii lumii fizice este cumva impusă de sensul literal al Sfintei Scripturi…

– Papa Ioan Paul al II-lea, L’Osservatore Romano N. 44 (1264) – Noiembrie 4, 1992

Cum tot e la modă copierea comportamentului religios în lumea seculară, propun spre venerare degetul mijlociu de la mîna dreaptă a sfîntului, așa cum poate fi văzut la Museo Galileo din Florența.

Mai multe despre istoria degetului aici. Despre el și povestea lui am aflat acum cîțiva ani din cartea lui Peter Atkins, Amprenta lui Galileo – Cele 10 mari idei ale științei. Pe care v-o recomand, deși nu-i o lectură ușoară. Sau poate tocmai de-aia.

E pur si muove. (în loc de amin) 🙂

Anunțuri

(De unii) nici mort nu scapi!

Dacă nu învie morţii nicidecum, de ce se mai botează ei pentru cei morţi? (1 Corinteni 15:29)

Trăim vremuri de criză, și nu doar în plan material. Cum cei vii nu prea mai răspund bine la diversele strategii de evanghelizare și în consecință numărul de botezuri e în scădere, unii au descoperit că morții sînt mult mai maleabili din acest punct de vedere. La cît de acerbă e competiția pentru titlul „denominațiunea cu cea mai mare/rapidă creștere”, chiar mă mir că practica nu a fost adoptată mai larg. Deocamdată.

Așa se face că poate știi ce ești cînd mori, dar nu știi niciodată ce-o să fii cînd/dacă te trezești.

Mai multe despre botezul pentru morți puteți citi aici.

Inimioare sau creierași? – despre dragoste ca formulă chimică

Valentine’s Day. Pentru cine s-a săturat de dulcegăriile aferente, propun spre dezintoxicare o perspectivă demitologizantă.

Love is in the brain.

As you cuddle with your mate your brain receives a comforting surge of oxytocin, reinforcing your feelings of attachment. More intimacy gives your pleasure centers a shot of dopamine, strongly reinforcing the behavior. Your brain becomes increasingly bathed in dopamine, serotonin, and other hormones and  neurotransmitters, resulting in a suite of physiological and behavioral responses evolved to maximize the probability of inserting your genes into the next generation.

Incertitudinea, condiția de bază a creștinismului – Steinhardt despre credință (4)

Incertitudinea e legea fundamentală a civilizaţiei occidentale – şi îi e semn zodiacal; e şi condiţia de bază a creştinismului. Dar ei i se alătură — „nedovedită” pe plan omenesc, ştiinţific — acele convingeri care sunt mai tari ca teoremele, ca stînca. (Le avem de la autorităţi mai mari.) Îndemnat de ele, voi şti mereu ce să fac, prin ele pot oricînd restabili rupta legătură cu Dumnezeu, şi bucuria; pe deasupra abisului, postul emiţător şi postul de recepţie pot intra instantaneu în comunicare.

În uşoara burniţă, de-a lungul străzii, înţeleg că nu se cuvine să facem nici un rău nimănui, că orice dezordine, mojicie, brutalitate, ceartă, enervare, dispreţ, jignire e de la diavol; că făptuirea binelui e maxima cea mai egoistă pentru că singură ea dă liniştea şi împăcarea cu sine; că buna purtare şi colecţionarea de fapte bune sunt acel unic al nostru avut de care putem oricînd dispune (nu poate fi luat la nici o percheziţie); că oricine putînd oricînd ajunge, de unul singur, într-o celulă de închisoare ori măcar pe un pat de spital ori să se pomenească fără somn la ora două noaptea (ora teribilă a lucidităţii), nimic nu e mai amarnic şi mai aproape de iad – folosind un vocabular strict egoist – decît amintirea faptelor urîte, rele, meschine; decît golul talanţilor nefolosiţi şi darurilor irosite; că aşadar se cuvine a face binele cît mai e timp, înainte de a se ajunge la starea în care nu mai rămîne decît a fi (modalităţi ale lui a fi: după moarte, în închisoare, pe patul de spital, în deznădăjduită- ori iremediabilă – singurătate, la însingurată bătrîneţe sau în registre minore: plimbîndu-ne pe stradă, aşteptînd la stop, puşi la refec în faţa unui ghişet); că, adunînd amintiri frumoase (dar nu regretul unor clipe de plăcere trecătoare, căci şi acela e chin), ne construim la drept vorbind noi înşine paradisul, care nu-i decît o sumă de fapte bune, de acţiuni nobile ori eroice, de purtări mărinimoase a căror aducere aminte e o sobă veşnic dulce şi caldă, un prilej de îndreptăţită şi calmă binefăcătoare mulţumire pentru a fi fost feriţi de schime şi josnicii; că siguranţă şi logică absolută nu avem, dar ştim întotdeauna ce se cade să facem, modest; ştim! Cu alte cuvinte, Dumnezeu e cu desăvîrşire absent în lume, dar e şi cu desăvîrşire prezent în lăuntrul nostru, aşa cum spune Kierkegaard, aşa cum a tunat şi Sf. Bonaventura; Dumnezeu este eminamente prezent sufletului ba şi chiar imediat cognoscibil.

Cum să petreci în mod plăcut o după-amiază (de duminică)

Mergi pe site-ul BBC la secțiunea dedicată emisiunii Desert Island Discs. Găsești acolo cam toată arhiva, din anii 40 pînă azi. Scriitori, oameni de știință, jurnaliști, muzicieni, actori, tot soiul de celebrități, chiar și cîțiva teologi. Unele emisiuni pot fi ascultate (sau descărcate) integral, la altele sunt afișate doar răspunsurile date de invitați: preferințele muzicale, o carte și un obiect „de lux” care ar vrea să-i însoțească pe o insulă pustie. Se poate naviga în funcție de anul emisiunii, profesia invitatului, cei care au făcut alegeri similare, etc. Un alt tab deschis pe YouTube se poate dovedi folositor pentru audiții. O să ai parte de multe surprize.

 

Atheism in America

Un articol din Financial Times Magazine care merită citit. Interesant cum sînt văzuți creștinii fundamentaliști (din Bible Belt) prin ochii ateilor care trăiesc printre ei.

“I’d rather have a big ‘L’ or ‘lesbian’ written across my shirt than a big ‘A’ or ‘atheist’, because people are going to handle it better.”

“The last one I saw was my cousin, Ronnie. Every time he invites me over to dinner, he turns to religion. Last time I saw him, I didn’t back out, I took him full on.”

“I’ve been told things like ‘I hope you have an accident, die and go to hell.’ So that’s what I’ve been up against.”

“I used to be a good running friend with somebody who doesn’t live far from here. I mentioned on one occasion that I was an atheist and I’ve never seen him again …”

“I would go to church with my wife about every week, just for community. But now, I don’t go because there’s really weird conflicts.” Weirdest of all is his regular appearance on the weekly prayer list. “There are times when people stand up and say stuff out loud to every­one else, and my wife did that while I was there.” I asked him what she said, and his paraphrase was: “My husband no longer believes in God and I’m scared for him and my family.” No wonder Elder feels that now at the church “there’s a target on my back”.

“I’m not allowed to be an atheist in Lamar County. Being on crack, that was OK. As long as I believed in God, I was OK.”