Nevoia de îndoială

Se dedică următorul citat celor (din ce în ce mai numeroși, vai!) care le știu pe toate. Care au înțeles totul, pentru că sînt duhovnicești, desigur. Care trăiesc în alb și negru, carevasăzică nu se poticnesc în nuanțe. Care nu mai au întrebări, frămîntări, incertitudini, dileme și alți demoni.

Omul se teme de îndoială doar atunci cînd i se pare că, dacă se clatină viziunea sa despre lume, atunci se clatină și întreaga realitate, se clatină totul și el nu mai are pe ce-și sprijini piciorul. Trebuie să avem onestitatea și cutezanța de a pune mereu totul sub semnul întrebării, toate punctele noastre de vedere, tot ceea ce am descoperit în viață, în numele căutării a ceea ce există cu adevărat și nu al aflării liniștii și certitudinii.

Acest lucru este foarte important în cercetarea științifică; este foarte important în gîndirea filosofică; și nu este mai puțin important în experiența religioasă. Nu putem să creștem mai sus de limitele zilei de azi dacă ne este teamă să-i suspectăm conținutul. Iar în ceea ce privește aspectul religios, unul din scriitorii Bisericii din secolul al IV-lea, Sfîntul Grigorie de Nyssa, spunea că dacă am încerca să construim o imagine integrală despre Dumnezeu, alcătuită din indiciile scripturistice, din Revelația Divină și din experiența sfinților, și dacă vom crede că această imagine ne dă o reprezentre despre Dumnezeu, atunci cu siguranță că am creeat un idol și nu mai sîntem în stare să-l aflăm pe adevăratul Dumnezeu, care este doar viață și mișcare.

Antonie Bloom – Despre credință și îndoială

Anunțuri

3 gânduri despre „Nevoia de îndoială

  1. Tare… Tine insa de maturizare o asemenea intelegere.
    Ori omul este adesea un copil chiar si cand are fizicul de matur. Cautarea certitudinii, a sigurantei ni se trage de cand cu exodul din paradis. Indoiala este impotriva tendintei naturale spre siguranta garantata.

  2. Se spune ca omul nu poate suporta fericire permanenta. Nu aici cel putin. La fel cred ca e si cu siguranta si indoiala. Siguranta e popasul intre doua indoieli asa cum fericirea e pauza dintre nemultumiri.
    Exista tendinta la cei care descopera mai devreme sau mai tarziu virtutile indoielii sa banuiasca pe ca siguri de ei, de ipocrizie. Constat tot mai des ac nu e asa. Doar ca cei aparent siguri se rusineaza de indoiala lor si se ascund ca Adam in gradina.

  3. Fără îndoială, nu poate fi smerenie, şi fără smerenie nu mai semeni cu Isus. Dacă acceptăm premisa, Logica ar spune că Isus avea (are) îndoieli. Şi ce dacă? Isus e la limită, deci nu i se aplică neapărat regulile termenilor care tind spre El. Nenorocirea cu Logica e că nu ştii niciodată dacă lucrezi cu date complete, dar uiţi asta şi ţi se pare că ai dat lovitura.
    Din citat, ultima frază mi se pare puţin disonantă – deşi cât se poate de palpabilă, toţi recădem probabil în bucla infinită.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s